Bună ziua. Vreau si eu o ciocolată Mars, vă rog.

Era o zi călduroasă de vară si, în timp ce ochii îmi erau ațintiți în caietul dictando pe care încercam să desenez bastonase, urechile asteptau cu atenție “zumzăitul”. Era sunetul pe care îl produceau cheile tatălui meu în momentul în care le scotea din buzunar pentru a descuia usa.

Auzeam “zumzăitul” în momentul în care tata deschidea usa blocului. Si nu era usor, având în vedere că apartamentul nostru cu 3 camere si o baie mică se afla la etajul 1. Țâsneam de pe scăunelul cu tapițerie veche si învechită si fugeam spre usă, unde stiam cu precizie care este poziția  corectă pentru a sări în brațele tatălui meu fără a mă lovi de usă.

Asta făceam, în fiecare zi, de Luni până vineri, la ora 4 fără un sfert dupamiaza. Încă pot să simt mirosul specific de metal combinat cu praf si tipizate, care se datora celor 8 ore de muncă pe care le petrecea la Upetrolam SA, o uzină mare despre care nu stiam nimic, dar unde mergeam din când în când ca să “mă joc pe calculator”.

Tata pregătea masa, timp în care eu îl rugam frumos să îmi dea bani pentru “Mars”. Îmi dădea mărunt, si mă duceam la magazinul din cartier unde vânzătoarea deja stia: dacă vin cu sticle goale, cumpăr apă minerală. Dacă nu, o să-i spun “Bună ziua. Vreau si eu o ciocolată Mars, vă rog”. Îmi dădea si o bomboană gratis, de obicei :). Aveam 6 ani.

De fiecare dată mă întorceam fericit cu jumătate din ciocolată mâncată, si de fiecare dată tata mă certa si îmi spunea că nu îmi mai dă bani ca să-mi cumpăr, pentru că “îmi stric pofta de mâncare”. Desigur, stiam că în următoarea zi o să “uite” si o să-mi dea bani, din nou.

Între timp, tata a plecat de la Upetrolam SA, eu am renunțat să îl mai astept la usă ca să îl iau în brațe, si amândoi am devenit din ce în ce mai ocupați. Ne sunăm de câteva ori pe săptămână si ne vedem de câteva ori pe an. Astăzi, tata împlineste 60 de ani.

Abia astept primăvara următoare, când sper că nu vom mai fi la câteva mii de km depărtare unul de celălalt, si sper ca pe 17 August 2009 să nu trebuiască să-i spun La Mulți Ani prin telefon.

La Mulți Ani, tata. Weekendul viitor o să mâncăm o ciocolată Mars împreună ;).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s