Agonie şi extaz

Te trezesti dimineața gândindu-te la cât de mult vei schimba lumea. Sau mă rog, o bucățică din ea. Visezi la felul în care vei reinventa o nisă unde problemele sunt mari si rezolvate prost de către o corporație amețită si de două ori mai lentă decât o balenă bătrână. Te entuziasmezi.

Te uiți în oglindă si te-ntrebi dacă ceea ce vei face astăzi te face fericit. Îți răspunzi cu zâmbetul pe buze că da si te afunzi într-o junglă capitalisă în care ego-ul omului este centrul universului lui, percepția pe care o au ceilalți despre el este ceea ce-i mânează acțiunile iar banii sunt ceea ce îl face să se trezească dimineața. Spre deosebire de tine.

Ajungi la birou si afli că ai câstigat pitch-urile alea misto cu clienții pe care ți-i doreai atât de tare. Că Expedia ți-a făcut un discount de 5% pentru biletul ăla la NY, care oricum era ieftin. Te scufunzi în zecile de mailuri care te-asteaptă calde în inbox si îți place ce vezi. Astepți cu nerăbdare vacanța binemeritată si te gândesti cu drag la Paul, Yohji si Saint Lorent care vor fi în pline reduceri. Te bucuri.

Mergi în oras să mănânci si găsesti un fir de păr în carbonara. E România, zici, asa că îi ceri politicos dar ferm si tracasat chelnerului să-ți ia farfuria din față si să-ți aducă nota. Îți zice că “se mai întâmplă, asta e”. Îți vine să-ți faci bagajele si să pleci în Republica de Guatemala. Te-ntorci spre birou cu-n gust amar în gură.

Arunci un ochi pe Facebook si descoperi că colegul de bancă din liceu pe care nu l-ai mai văzut de vreo 6 ani te-a adăugat ca prieten si te invită la un rendez-vous ad-hoc în următoarele zile. Sorbi cu poftă din apple amaretto-ul care între timp s-a cam răcit si-ți repeți “încă puțin si trec de dip”, pentru că vrei să schimbi lumea. Si o vei schimba.

Pornesti fericit spre-o ceainărie primitoare, călduroasă si arhaică si pe drum afli că vacanța ta binemeritată tocmai s-a dus pe apa sâmbetei. Ai impresia că esti un personaj generic într-un film prost unde regizorul oscilează între yin si yang, alb si negru, rece si cald în funcție de cum se trezeste dimineața. Te întristezi.

Te vezi cu ea si universul tău devine direct comparabil cu o carte frumoasă pe care nu o poți lăsa din mână. Orele devin minute si îți pare rău, pentru că ai vrea să poți, măcar pentru un moment, să opresti timpul în loc. So you stop counting the hours, and make the hours count.

Fără să-ți dai seama, treci de la agonie la extaz de 30 de ori pe zi. Important este să înțelegi că n-ai cum să te lupți cu asta si că mai devreme sau mai târziu va trebui să înveți să-ți gestionezi trăirile. Pentru că vrei să schimbi lumea.

Somn si de la capăt.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s