The #elderproject #1: my dad, Stefan Gal

The first person I interviewed for The Elder Project is none other than my dad, whom I love dearly and look up to in many ways. Asking him the questions was rather odd as I already know the answers to many of them, but nonetheless some of the answers were pretty surprising. So without further ado – here’s dad, Stefan Gal, 66 years old. 

Unfortunately my dad doesn’t speak English (yet), so the interview is in Romanian. If you speak Romanian and take the time to listen to the interview, please leave a comment with your feedback (thoughts on my questions, pace, order of the questions, etc). Thanks!

2009

Continuând tradiţia din 2008, voi încerca să sumarizez anul 2009 într-un singur post. Fără alte comentarii sau menţiuni, here goes:

Schimbare. Focus. Gânduri. Surpriză. 23. Flirt. Refresh. Criză. Agonie şi extaz. Viitor. Pasiune. Internaţional. Entuziasm. Succes. Bucurie. Recunoaştere. Cărţi. Seedcamp. Viziune. Lecţii. Erisma. Dragoste. Probleme. Video. Oameni. Viaţa. Întrebări. Pepsi. Eu pot. Frica. Paris. Inovaţie. Oana Pellea. Muncă. Pauză. Seedcamp. Londra. Succes. Finanţare. Despărţire. Criză. Intuiţie. Entuziasm. Flirt. Prăjituri. Planuri. Prieteni.

Dacă ar trebui să sumarizez tot anul într-o singură frază, aş spune că în 2009 am încercat să văd cum e să nu-mi fie frică. Mi-a plăcut, vreau şi la anul.

Brainient a câştigat Seedcamp Week 2009

Îmi pare rău că am lipsit în ultima vreme, dar de 3 săptămâni m-am mutat la Londra şi a trebuit să alerg între vizionări de apartamente, întâlniri cu potenţiali clienţi şi, desigur, petreceri de networking :).

Săptămâna trecută am participat la Seedcamp, cea mai mişto competiţie europeană pentru startup-uri. S-au înscris câteva sute de companii, au intrat în competiţie 22, din care au ales 6 în care vor investi timp, relaţii, feedback şi bani.

N-am cuvinte pentru a descrie ce experienţă extraordinară a fost Seedcamp pentru mine, dar voi încerca în următoarele zile să sumarizez printr-un pe blogul meu în limba engleză.

Apropo, Brainient a câştigat Seedcamp cu LayeredBrain, un nou produs care rezolvă problemele de monetizare ale publisherilor video. Asta pentru că am văzut că sunt câţiva oameni (Pahomi, eCostin) care au înţeles că am câştigat cu Veevid, platforma noastra de video management.

Later Edit: Şi Marius Pahomi şi Costin au modificat articolele, mulţumesc guys. Recunosc că din partea noastră comunicarea a fost cam defectuoasă, eram încă în stare de şoc 🙂

Erisma 7

6 – 8 Martie 2009 a fost primul weekend Erisma. Trei zile care mi-au setat o serie de aşteptări atât de ridicate încât mi-a fost teamă că voi fi dezamăgit. Trei zile pe care le-am încheiat meditând la ceea ce Horia (Roman Patapievici) tocmai îmi spusese cu limbaju-i preţios: a fi cultivat înseamnă a fi smerit şi conştient că nu valorezi nimic în raport cu tine.

Următoarele întâlniri mi s-au părut rupte din realitate. În fiecare săptămână, aşteptam cu sufletul la gură să vină “ziua Erisma”. În fiecare Vineri, respectiv Sâmbătă, abia aşteptam să păşesc în sala Lyon din Novotel, cu Moleskine-ul în mână şi dorinţa arzătoare de a mă cunoaşte mai bine pe mine. Îmi amintesc cu plăcere cum Ioana Pârvulescu m-a învăţat de ce să nu-mi fie frică de cuvinte şi de ce să mă tem de ele. Mă amuz gândindu-mă la stilul poetic, luminos şi aparte de scriere al lui Mircea Mateescu, coleg de Erisma 7. De fapt, Mircea e un om cu totul şi cu totul aparte.

Simt că încă pot pipăi pasiunea Oanei Pellea, de care m-am îndrăgostit iremediabil, pasiune pe care n-am mai întâlnit-o la nimeni până acum. Pot decupa fără nicio problemă în memorie toate momentele în care încerca să ne ajute să ne redescoperim. “Plictiseala şi superficialitatea sunt semne de lipsă de respect faţă de sine”, “Nu alerga fără rost”, “Rămâi îndrăgostit”, “Opreşte-te”, “Fii autentic, nu bifa” sunt doar câteva din cuvintele care mi s-au imprimat în memorie la fel de bine precum tuşul străpunge hârtia. Exersez cu plăcere toate exerciţiile de dicţie şi mimică ale căror denumiri l-ar face şi pe Vadim Tudor să zâmbească. Îmi amintesc cu multă plăcere de momentele în care Marian Popescu m-a pus sub lupă şi mi-a spus toate lucrurile pe care le ştiam dar pe care trebuia să mi le spună cineva astfel încât să le-nţeleg cu adevărat.

Mircea Toma a început modulul de “Dialog” cu o observaţie atât de evidentă încât nimeni nu se gândeşte la ea: Problema principală a comunicării este că aceleaşi cuvinte, folosite de persoane diferite, au de multe ori înţelesuri diferite. Am învăţat despre id, ego şi super-ego, am aflat că aroganţa deranjează doar pentru că se vede ego-ul interlocutorului mai sus decât al meu, şi m-am amuzat copios la poveştile Caţavenco-Băseştiene :-). Mai mult decât atât, am aflat cum pot folosi psihologia pentru a scăpa de amenzi de circulaţie. Încă n-a fost nevoie, dar e bine de ştiut.

A urmat examenul parţial, care a fost un eşec total. Un discurs de 10 minute pe o temă dată, în faţa unei audienţe de vreo 40 de oameni. Oana m-a certat pentru că mi-a fost frică “să-mi dau drumul, să fiu eu”. Am avut 47 de “ăăă-uri” (numărate tot de Oana, desigur), mi-am uitat o mare parte din discurs şi n-am aplicat nimic din ce învăţasem până atunci :). Face parte din călătorie, mi-am zis şi mi-am propus să nu-mi mai permit niciodată în viaţa mea să nu fiu eu. Mă bufneşte râsul gândindu-mă la discursul hâtru şi plin de ironie al Mihaelei.

Cosmin Alexandru a început modulul de vorbire în public distrugând toate paradigmele pe care le aveam pe subiectul ăsta. Am aflat că cea mai mare frică din lume nu e moartea, ci vorbirea în public. Domnul Echilibru, cum l-a numit Cristi Lupşa mai demult are o carismă incredibilă şi un entuziasm molipsitor. Iar pe lângă toate astea, este unul din oamenii care au făcut Erisma posibil.

Îmi place să cred că sunt un om cu cuvintele la el şi care, în general, are capacitatea de a argumenta cu uşurinţă aproape orice. Însă Robert Turcescu a reuşit să dea cu minte de pământ de cel puţin cinci ori în 3 minute şi patruzeci de secunde, în cadrul modulului de dezbatere publică. Firesc, natural, atent, studiat şi calculat, exact aşa cum îl vedeam la televizor. La celălalt pol, a urmat Liviu Papadima care, în stilu-i calm şi discret, ne-a vorbit despre structura unui discurs şi ne-a comunicat că vom avea un al doilea examen parţial. În liceul Iulia Haşdeu. Examen pe care l-am descris aici, şi care a fost mult peste aşteptări.

Mă aşteptam ca Erisma să fie doar un curs interesant de leadership creativ. În schimb, Erisma a fost o experienţă. O experienţă unică, în care am cunoscut oameni extraordinari. Erisma m-a sedus şi m-a abandonat exact în momentul de maximă plăcere, în care simţeam că n-aş vrea să se termine vreodată. O experienţă care m-a făcut să vreau să fiu mai bun, mai deştept, mai autentic.  Erisma m-a făcut să înţeleg că pentru a schimba lumea trebuie să fac lucruri care mă fac cu adevărat viu. Pentru că lumea nu are nevoie de oameni care vor să o schimbe, ci are nevoie de oameni vii.

eOk inovează. Din nou.

Innovation distinguishes between a leader and a follower.

Nu mi-a plăcut niciodată să fiu follower. Lui Florin nici atât. Amândoi încercăm în mod constant să ieşim din tipar. Să inovăm. Să probăm concepte şi idei noi. Să riscăm. Uneori merge, alteori nu. De fiecare dată învăţăm ceva nou.

Am pornit eOk cu un model de business riscant în minte: oferă totul gratuit şi construieşte o comunitate îndeajuns de mare astfel încât să poţi deveni profitabil monetizând acel trafic. Şi-am reuşit. De vreo jumătate de an, chiar. Numai că nu ne-am dat seama.

Acum câteva luni discutam cu Magda, Florin şi alţi câţiva prieteni despre cum facem din eOk un business profitabil. Analizând datele, statisticile şi informaţiile pe care le aveam la dispoziţie, am realizat că eOk nu e un site. eOk e o platformă. O platformă prin care putem distribui muzică, legal şi gratuit, în orice colţişor al internetului. Mai mult decât atât, statisticile ne arată că avem peste 180.000 de widget-uri împânzite pe internet. Dap, 180.000.

Săptămâna viitoare lansăm prima platforma de reclamă audio din România. Mai exact, putem publica şi măsura campanii audio pe widget-urile eOk. 180.000 de widget-uri care însumează câteva milioane de ascultări pe lună.

Săptămâna viitoare anunţăm primul client. Până atunci, îi invit pe cei dintre voi care sunt mai comozi să arunce un ochi peste noile noastre radiouri online – un sistem prin care ascultaţi muzica voastră preferată, fără să fie nevoie să creaţi un playlist.

Olimpiadele comunicării

Anul ăsta mă aflu în juriu la Olimpiadele Comunicării. Ceea ce mă bucură foarte tare, dacă stau să mă gândesc că acum vreo 6 sau 7 ani am participat şi eu. Nu mai ţin minte cu ce proiect şi pentru ce, dar ţin minte că n-am câştigat :).

Mai jos câteva informaţii despre olimpiade, luate chiar de pe site:

Competitia este cea mai buna oportunitate de a se remarca pentru tinerii aspiranti. Peste 70 de profesionisti consacrati, din industria comunicarii, au fost invitati anul acesta in Juriu pentru a le evalua performanta. Componenta Juriului poate fi vazuta la adresa: http://www.olimpiadelecomunicarii.ro/juriu/2009.html

pentru editia 2009 temele de preselectie sunt:La Comunicare Institutionala: “Campanie care sa-i convinga pe angajatii romani sa faca mai mult sport”.

La Advertising: “Campanie care sa-i convinga pe consumatori sa cumpere produse fabricate in Romania, in defavoarea celor din import”.

La Comunicare Politica: “Campanie prin care electoratul roman sa fie convins sa voteze, in cadrul unui Referendum, pentru schimbarea formei de republica, fie intr-una Prezidentiala, fie intr-una Parlamentara (la alegerea echipei)”.

La Relatii Publice: “Campanie care sa incurajeze populatia sa recicleze deseurile provenite de la echipamentele electronice (DEEE)”.

Detalii despre preselectii si despre inscriere pot fi gasite la adresa: http://www.olimpiadelecomunicarii.ro/concurs.html

Notes to self

Prima:

The critics are never going to be happy with you, that’s why they’re critics. You might bore them by doing what they say… but that won’t turn them into fans, it will merely encourage them to go criticize someone else.

A doua:

You should ignore your fans as well. Your fans don’t want you to change, your fans want you to maintain the essence of what you bring them but add a laundry list of features. You fans want lower prices and more contributions, bigger portions and more frequent deliveries.

Şi a treia:

You should listen to the people who tell the most people about you. Listen to the people who thrive on sharing your good works with others. If you delight these people, you grow.

De aici.

The Seedcamp Experience

seedcamp

As you already know, I spent most of this week at Mini Seedcamp Paris, where Veevid, the newest product developed by Brainient was one of the 20 finalists. If you follow my twitter account, you also know that we won the competition, together with other four great startups.

I’ve been thinking on how to describe my Seedcamp experience in just a few words, ‘cause I’m sure you don’t have too much time to read my posts, anyway. So I decided to briefly write about what I got out of it but at the same time give some advice to those who’d like to participate at future Seedcamp events. Here goes:

1. Be passionate but briefI met about 50 investors and entrepreneurs at Mini Seedcamp Paris. The minute I started talking to them it became very clear that these guys get pitched at least 10 times per day, so the first 2 minutes are crucial. Show them you’re passionate about what you do, but do it briefly. If they don’t either laugh or ask a question the first minute or two, it means you’ve lost them. Inspire. If you don’t do it, nobody else will do it for you.

2. Don’t go there for the moneyMost startups apply for Seedcamp because they want the money. I didn’t. Don’t get me wrong, I could use more cash as much as any other startup in this world, but I went to Seedcamp because I knew it’s THE place to meet the right people and because I needed a confirmation that I’m on the right path. It seems I am :). Go there for connections, validation and feedback. If you play your cards right, the money will follow.

3. Connect and listenBy far the most important aspect of Seedcamp is that you get to meet a lot of people. Really smart people, passionate entrepreneurs, and a lot of experienced investors. There were so many of them that it made me wonder what am I still doing in Romania. Plus, everybody kept saying London is THE place to be. So I’m considering moving there, but we’ll see. Anyway, listen to what they have to say. Take notes. Read the notes after the event. Improve.

I want to congratulate the Seedcamp team for doing such a tremendous job. Thumbs up to Alasdair, who works non-stop but always seems to be the most relaxed dude in the room, to Reshma, who’s always very focused, precise and very clear about, well, about everything :), to Steph Bouchet, who’s the cutest marketing person I’ve met so far and has an adorable accent, and last but not least to Saul, who always makes the right observations and asks the right questions, at the right time. Excellent job, guys! See you soon, in London.

To sum it all up, I believe “it’s all about the people, stupid”, and Seedcamp is the best place to start meeting them.