The #elderproject #1: my dad, Stefan Gal

The first person I interviewed for The Elder Project is none other than my dad, whom I love dearly and look up to in many ways. Asking him the questions was rather odd as I already know the answers to many of them, but nonetheless some of the answers were pretty surprising. So without further ado – here’s dad, Stefan Gal, 66 years old. 

Unfortunately my dad doesn’t speak English (yet), so the interview is in Romanian. If you speak Romanian and take the time to listen to the interview, please leave a comment with your feedback (thoughts on my questions, pace, order of the questions, etc). Thanks!

In awe

This weekend, Forbes Romania’s first ever Top 30 Under 30 issue came out. I’m humbled and fortunate to have been selected as one of the 30, and I am happy to see many of my friends in it as well. While going through the list, though, something really surprised me. There are people on it I didn’t even know exist, but who make me feel incredibly proud I am Romanian.

People like 16-year-old Crina Coco Popescu, who holds the world record for the youngest mountaineer. Or Mihai Duduta, one of the MIT geniuses who’s inventing a new type of electrical battery for cars. Or, people I would never want to get into a debate with like Dan Cristea, one of the world’s best debaters (who, obviously, is also a successful lawyer). And the list goes on. We have award-winning architects like Max and Daniel Zielinski, people trying to reinvent education like Traian Bruma and, as it’s Romania we’re talking about here after all, computer geniuses like Ionut Budisteanu.

I feel incredibly fortunate to be in such fantastic company. If you’re Romanian or in Romania, I encourage you to get your hands on a copy. If you’re not, I strongly recommend you to consider sourcing your talent in Romania. We may have our problems, but when it comes to talented people there’s no shortage of supply.

 

 

Iashington 2010

Am fost invitat anul ăsta să vorbesc la Iashington 2010, o conferinţă despre Leadership, Comunicare şi Project Management, pentru persoane între 20 şi 30 de ani, organizată de prietenii de la AIESEC România.

Din păcate nu voi reuşi să ajung, însă vă recomand cu căldură să daţi o fugă dacă aveţi timp. Am aruncat un ochi pe lista de speakeri şi i-am văzut pe Dragoş Bucurenci, Marius Ghenea şi Cosmin Alexandru, oameni dragi care cu siguranţă vor avea lucruri interesante de spus.

Mai multe detalii aici.

România

Romania nu este nici tara gropilor, nici tara filmelor de tip “penitenciar”. Nu este tara brutelor, a “cocalarilor” sau a manelelor. Nu este tara masinilor scumpe ai caror posesori traiesc in garsoniera in Militari, asa cum nu este nici tara tiganilor sau a hotilor. Este o tara ca oricare alta, o bucatica de uscat pe acest pamant, dar o tara care  stiut sa-si renege si alunge oamenii de valoare cu tot ce au avut ei mai bun si mai frumos de oferit. Iar in tara lui “las’ ca merge si asa”, unde schimbarea nu este de bun augur, si lumea se plange de vreme, de criza, de pensii si de sefi de stat, incerc sa gasesc motive pentru a reveni mai des. Se spune ca omul sfinteste locul, dar incep sa cred ca poate aici e nevoie de mai mult. Si as vrea sa cred ca nu de un miracol. Astept insa cu nerabdare ziua in care voi viziona un film romanesc despre doi tineri care s-au intalnit in Cismigiu si s-au indragostit, asa cum astept ziua in care mi se va zambi pe strada.

de aici.

The Girl With Her Pearls On

Era o dupamiază de vară şi stăteam la poveşti în apartamentul unei prietene, cu un Verveine în faţă şi Tour Eiffel la o aruncătură de băţ. Cred că era cam 5pm când s-a trezit şi Sabina, cu ochi somnoroşi şi perlele înfăşurate în jurul gâtului.

“Aw, elle dort avec ses perles” a remarcat Mary-Noelle când a văzut-o, şi aşa a rămas de-atunci: TheGirlWithHerPearlsOn.com. Iar ultima ei însemnare e de un curaj şi o intensitate care m-au lăsat fără cuvinte.

Avem timp

Dintr-un comentariu la postul ăsta (mulţumesc, Cătălin), am descoperit o superbă poezie de Octavian Paler. Mai jos, un fragment:

Avem timp pentru toate.Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,avem timp sa citim si sa scriem,sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim princenusa lor mai tarziu.Avem timp pentru ambitii si boli,sa invinovatim destinul si amanuntele,avem timp sa privim norii, reclamele sau un accidentoarecare,avem timp sa ne-alungam intrebarile,sa amanam raspunsurile,avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.Cand sa facem si asta murim.

Continuarea, aici.

Diaspora se mişcă în timp ce România stă

Îmi creşte inima când văd că eRepublik, startup pornit şi crescut în România a ajuns la 1 milion de cetăţeni, că Lateral a cumpărat CeeVee şi se extinde uşor dar sigur pe piaţa de joburi europeană, că Reuters a scris bine şi frumos de Brainient, că Dragoş Mănac a pornit o companie de cloud computing in Washington sau că balaurii pleacă în Canada într-un program de incubare de 8 luni.

Şi uitându-mă la numitorul comun dintre toate aceste poveşti frumoase, am constatat un singur lucru: antreprenorii din spatele lor au decis să se mute în altă ţară, păstrând în România subsidiarul tehnic.

It makes one think. And it should make you think as well.